Cerbul din Bucovina care a ajuns de mai multe ori la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob „Corlățeni”, din Pojorâta, pare să-și fi găsit locul preferat de popas. Un pasionat al frumuseților de pe meleagurile Bucovinei l-a filmat în mai multe rânduri, în timp ce animalul trecea liniștit de poarta mănăstirii. De fiecare dată, cerbul părea să știe că acolo îl așteaptă câte ceva de mâncare.
Cerbul nu pare să fi avut nevoie de invitație. De fiecare dată când ajungea la mănăstire, găsea câte ceva de gustat. A savurat flori, mere, biscuiți și chiar o felie de pepene.
Imaginile publicate pe TikTok îl surprind apropiindu-se fără prea multă teamă de oameni. Animalul intră în curtea mănăstirii și pare să fi transformat locul într-un popas familiar.
Poarta mănăstirii s-a transformat într-o intrare spre „restaurantul” din pădure
Povestea nu este chiar nouă. În luna iulie, Monitorul de Suceava relata despre apariția unui cerb cu coarne uriașe la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob din Pojorâta. Potrivit publicației, animalul intrase în curtea lăcașului și acceptase chiar să fie mângâiat de călugări.
Acum, imaginile surprinse în mai multe rânduri arată că vizita nu pare să fi fost una întâmplătoare. Cerbul a revenit, iar mâncarea oferită de oameni pare să fi făcut parte din motivul pentru care s-a apropiat din nou.
De la o floare și un măr până la biscuiți și o felie de pepene, meniul a fost suficient de variat pentru un oaspete care, în mod normal, ar trebui să-și caute hrana prin pădure.
Poate că nu putem vorbi despre un „cerb al mănăstirii”. Dar, după numărul aparițiilor, animalul pare să fi știut foarte bine unde găsește oameni primitori.
Ultima apariție, pe 7 septembrie. Apoi s-a întors în pădure
Ultima dată când cerbul a fost văzut la mănăstire a fost pe 7 septembrie. După ce a trecut din nou de poartă și s-a îndreptat spre pădure, animalul nu a mai fost observat în zonă, cel puțin până acum.
Momentul este interesant și prin prisma perioadei în care ne aflăm. Septembrie marchează începutul boncănitului, perioada de împerechere a cerbilor.
Romsilva explică faptul că boncănitul începe în septembrie și se poate încheia în octombrie, în funcție de climă și altitudine. Masculii devin foarte activi în această perioadă și își dispută supremația asupra cârdurilor de ciute.
Cerbii își anunță prezența prin mugete puternice. Aceste sunete îi ajută să-și intimideze rivalii și oferă indicii despre poziția masculului în ierarhie.
Așa că dispariția lui de la mănăstire poate avea legătură pur și simplu cu revenirea în habitatul său natural. Nu există însă informații care să confirme motivul pentru care cerbul nu a mai revenit.
Un cerb sălbatic, dar obișnuit cu oamenii
Faptul că animalul s-a apropiat de oameni nu înseamnă neapărat că este domesticit. Cerbul rămâne un animal sălbatic, iar comportamentul său poate fi influențat de hrană și de obișnuința cu prezența oamenilor.
Tocmai de aceea, imaginile sunt frumoase, dar apropierea trebuie privită cu prudență. Un animal sălbatic care acceptă hrană de la oameni poate deveni mai puțin precaut în fața acestora.
Deocamdată, însă, povestea rămâne una dintre acele întâlniri rare care fac Bucovina să pară exact ceea ce este: un loc în care, uneori, pădurea vine singură până la poarta mănăstirii.
Iar cerbul nostru pare să fi plecat din zonă exact când începea sezonul în care pădurea avea alte treburi. Boncănitul a început, iar „restaurantul” de la Corlățeni a rămas, pentru moment, fără clientul său cel mai spectaculos.
