Ești pe plajă, ți s-a făcut foame și vezi o terasă de tip autoservire. Te uiți la prețuri și parcă ai prins oferta vieții: 14 lei. „Păi, frate, cu 30-40 de lei mănânc bine”, îți spui în timp ce te apropii de vitrina cu mâncare. Doar că există un mic detaliu. Cei 14 lei sunt, de fapt, pentru 100 de grame. Iar cele 100 de grame au un talent extraordinar: în farfurie pot deveni considerabil mai multe.
Am vrut să vedem și noi cum stă treaba. Așa că am făcut un mic experiment pe plaja din Saturn. Am găsit o terasă de tip autoservire și ne-am așezat la coadă, convinși că, dacă prețurile sunt afișate clar, n-ar trebui să avem nicio surpriză la casă. Și aici începe distracția. Toate felurile de mâncare costau 14 lei, cu excepția garniturilor și a băuturilor. Până aici, nimic suspect. Doi oameni, fiecare cu câte un fel principal și o porție de cartofi: 28 de lei de persoană. În total, 56 de lei. Cel puțin pe hârtie.
Noi eram doi: un el și o ea. Ea și-a comandat un șnițel din piept de pui și cartofi prăjiți, iar el a mers pe ceafă de porc și, evident, tot cartofi prăjiți. Problema apare în momentul în care mâncarea ajunge în farfurie. La cartofi, porțiile păreau suficient de generoase cât să hrănească lejer mai mult de o persoană. Mult mai generoase decât te-ai aștepta dacă vorbim despre un produs taxat la 100 de grame.
La șnițele, situația era și mai interesantă. Bucățile erau mari și, din ochi, depășeau fără probleme cele 100 de grame pe care un client le-ar putea avea în minte atunci când vede prețul afișat. Iar ceafa de porc? Aici deja porția nu mai părea făcută pentru cineva care vine singur la masă. Bucățile erau zdravene, numai bune să te convingă că ai făcut o afacere bună.
Doar că afacerea bună se termină la casă. În loc de cei 56 de lei pe care îi calculasem inițial, pentru cele două persoane am ajuns să plătim 89,07 lei. Fără suc. Fără apă. Fără desert. Fără nimic în plus. Doar mâncarea. Diferența? Peste 33 de lei față de calculul nostru inițial. Adică nota a crescut cu aproape 60% față de suma la care ne-am fi așteptat uitându-ne la prețurile afișate.
Și atunci apare întrebarea pe care poate ar trebui să și-o pună cineva: cât de „avantajos” mai este un preț de 14 lei dacă porția ajunge să fie semnificativ mai mare decât cele 100 de grame pe care clientul le are în minte? Nu spunem că cineva a pus intenționat mai multă mâncare în farfurie. Poate a fost doar generozitate. Poate porțiile sunt standardizate în felul acesta. Poate cântarul a avut propriile sale reguli. Dar, dacă totul este perfect în regulă, atunci ar trebui să fie foarte simplu de explicat.
Pentru că, până la urmă, clientul nu cumpără „o farfurie frumoasă”. Cumpără grame. Iar când vezi un preț de 14 lei, este destul de ușor să crezi că vei mânca ieftin. Până când ajungi la casă și descoperi că farfuria de 14 lei s-a transformat într-o notă de plată de aproape 90 de lei pentru două persoane.
Experimentul nostru nu este o acuzație. Este o întrebare.
Cât de corect este ca un client să fie atras de un preț raportat la 100 de grame, pentru ca apoi să primească porții generoase pe care nu le-a solicitat neapărat și să plătească, în consecință, considerabil mai mult?
Așteptăm reacția autorităților (in)competente și, mai ales, ne-ar interesa să aflăm dacă astfel de practici sunt verificate și dacă modul în care sunt afișate și aplicate prețurile în restaurantele și terasele de tip autoservire de pe litoral respectă toate regulile.
Până atunci, dacă ajungeți la „împinge tava” pe litoral, poate ar fi bine să nu vă uitați doar la prețul afișat. Uitați-vă și la cântar. Pentru că cele 100 de grame pot deveni, miraculos, mult mai multe.
