Sunt peste tot în jurul nostru, chiar dacă nu îi vedem. Îi respirăm, îi producem atunci când vorbim sau tușim și îi întâlnim în natură, în medicină, dar și în aerul poluat al orașelor. Dar ce sunt, de fapt, aerosolii și de ce sunt atât de importanți?
Când auzim cuvântul „aerosoli”, ne gândim poate la spray-uri sau la aparatele de aerosoli folosite pentru administrarea unor medicamente. În realitate, termenul are un sens mult mai larg.
Un aerosol este un amestec format din particule foarte mici solide sau picături lichide care rămân suspendate în aer sau într-un alt gaz. Praful, fumul, ceața fină, particulele de sare provenite din apa mării și chiar anumite particule eliminate prin respirație pot face parte din această categorie. Organizația Mondială a Sănătății include printre exemplele de aerosoli din aer praful, spray-urile, ceața, fumul și vaporii.
Unde găsim aerosoli?
Practic, aproape peste tot. În natură, aerosolii pot apărea în urma unor fenomene perfect obișnuite. Valurile mării, de exemplu, pot produce particule foarte fine de apă sărată care ajung în atmosferă. Praful ridicat de vânt, polenul, fumul produs de incendiile de vegetație și alte particule naturale pot, de asemenea, să ajungă în aer.
Îi întâlnim și în orașe. Traficul rutier, activitățile industriale, lucrările de construcții, arderea combustibililor și încălzirea locuințelor pot produce particule care rămân suspendate în atmosferă. Unele dintre cele mai importante pentru sănătate sunt particulele fine cunoscute drept PM10 și PM2,5. Cele din urmă sunt atât de mici încât pot pătrunde adânc în plămâni, iar o parte dintre ele pot ajunge chiar în sânge.
Și noi producem aerosoli
Aerosolii nu provin doar din mediul înconjurător. Atunci când respirăm, vorbim, cântăm, tușim sau strănutăm, eliminăm în aer particule provenite din tractul respirator. Acestea pot avea dimensiuni diferite și pot rămâne în aer pentru perioade variabile, în funcție de dimensiunea lor și de condițiile din încăpere, precum ventilația, temperatura și umiditatea.
Tocmai de aceea, aerosolii respiratori au o importanță deosebită în cazul unor infecții transmisibile pe cale respiratorie. În 2024, OMS și mai multe organizații internaționale de sănătate au adoptat o terminologie comună care pune accent pe particulele respiratorii infecțioase și pe transmiterea „prin aer”, renunțând la o delimitare rigidă între „picături” și „aerosoli”.
Deși atunci când vorbim despre aerosoli ne gândim deseori la poluare sau la transmiterea unor infecții, aceștia pot avea și un rol extrem de util. Un exemplu îl reprezintă medicina. Aparatele de nebulizare, cunoscute popular drept „aparate de aerosoli”, transformă o soluție medicamentoasă într-o suspensie de particule foarte mici care poate fi inhalată. În funcție de medicament și de dispozitiv, această metodă poate permite administrarea substanței direct la nivelul aparatului respirator.
Așadar, „aerosol” nu înseamnă automat „ceva periculos”. Contează foarte mult ce conține aerosolul, cât de mari sunt particulele, cât timp suntem expuși și în ce cantitate ajung în organism.
Când devin aerosolii periculoși?
Problema apare atunci când aerosolii conțin substanțe nocive sau agenți biologici și sunt inhalați în cantități importante. Particulele fine rezultate din arderea combustibililor, traficul rutier, industrie sau incendii pot afecta sistemul respirator și cardiovascular. Expunerea la concentrații ridicate de particule poate contribui la agravarea astmului, la reducerea funcției pulmonare și la apariția unor probleme respiratorii. Pe termen lung, expunerea la poluarea cu particule este asociată cu boli cardiovasculare și respiratorii și cu un risc crescut de cancer pulmonar.
Fumul provenit din incendii este un exemplu foarte bun. Acesta conține particule fine PM2,5 care pot fi inhalate cu ușurință și pot ajunge până în zonele profunde ale plămânilor. Nici aerosolii proveniți din anumite procese industriale sau medicale nu sunt lipsiți de riscuri. În anumite situații, aceștia pot conține substanțe iritante sau agenți infecțioși.
Mărimea particulelor este una dintre cele mai importante caracteristici ale unui aerosol. Particulele mai mari tind să se depună mai repede sau să fie reținute în partea superioară a aparatului respirator. Particulele foarte mici pot rămâne suspendate în aer mai mult timp și pot pătrunde mai adânc în plămâni. În cazul PM2,5, dimensiunea redusă permite particulelor să ajungă până în regiunea alveolară. De aceea, atunci când autoritățile monitorizează calitatea aerului, concentrația particulelor PM10 și PM2,5 este un indicator important.
Poate cel mai interesant lucru este că aerosolii fac parte atât din lumea naturală, cât și din cea construită de oameni. Îi găsim în spray-ul de parfum, în ceața de dimineață, în fumul unui incendiu, în particulele de sare din apropierea mării, în aerul unui oraș aglomerat și în aparatul medical folosit pentru administrarea unui tratament.
Cu alte cuvinte, aerosolii nu sunt „buni” sau „răi” prin definiție. Sunt particule suspendate în aer, iar efectul lor asupra organismului depinde de compoziția lor și de modul în care intrăm în contact cu ele.
Data viitoare când vedeți o ceață fină deasupra mării, fumul unei mașini sau aburul pulverizat de un aparat medical, priviți-l altfel: în jurul nostru există permanent o lume microscopică de particule pe care, de cele mai multe ori, nici măcar nu o putem vedea.
