România se află de mai bine de patru luni într-o criză politică prelungită, cu un Guvern interimar care poate asigura funcționarea curentă a administrației, dar nu are libertatea unui Executiv învestit de Parlament. Motivul pentru care țara nu are încă un guvern cu puteri depline nu ține de lipsa candidaților pentru funcția de premier, ci de incapacitatea partidelor de a construi o majoritate parlamentară în jurul aceleiași persoane și al aceluiași program de guvernare.
Criza a început după ce Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis, pe 5 mai, printr-o moțiune de cenzură adoptată cu 281 de voturi, mult peste pragul de 233 necesar. Moțiunea fusese inițiată de parlamentari PSD, AUR și PACE – Întâi România, iar în urma votului, Cabinetul Bolojan a rămas la Palatul Victoria doar pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către un nou Executiv. AGERPRES
De atunci, negocierile au rămas blocate între mai multe formule politice care, luate separat, nu strâng suficiente voturi. PSD revendică funcția de prim-ministru și îl propune pe Sorin Grindeanu, argumentând că social-democrații reprezintă cel mai mare partid parlamentar și sunt pregătiți să preia conducerea Guvernului. În același timp, partidul respinge atât revenirea lui Ilie Bolojan, cât și varianta unui guvern minoritar și susține că nu intenționează să formeze o majoritate împreună cu AUR.
PNL, USR și UDMR au susținut candidatura europarlamentarului Siegfried Mureșan, însă această formulă nu poate trece singură de votul Parlamentului. USR a transmis după consultările de joi că își menține propunerea, dar este deschis și unei alte nominalizări venite din partea președintelui. UDMR admite că o majoritate stabilă este dificil de construit fără PSD și se declară pregătită să voteze un Guvern susținut de PSD și PNL, indiferent dacă acesta va fi unul politic sau alcătuit din specialiști. TVR Info, Digi24
AUR, prin George Simion, susține că nu va vota un Guvern din care partidul nu face parte și cere în continuare fie intrarea la guvernare, fie organizarea alegerilor anticipate. POT s-a declarat dispus să sprijine un Executiv tehnocrat desemnat de președintele Nicușor Dan, în timp ce grupul minorităților naționale i-a cerut șefului statului să amâne nominalizarea, tocmai pentru că, în acest moment, nu există o majoritate clară. Victor Ponta a intrat, la rândul său, în cursă, solicitând să fie desemnat candidat pentru funcția de premier. AGERPRES, Radio România Actualități
De ce au eșuat negocierile până acum
Blocajul are la bază o contradicție simplă: aproape toate partidele spun că România are nevoie urgentă de stabilitate, însă fiecare încearcă să obțină o formulă de guvernare cât mai avantajoasă și să transfere costurile politice către adversari.
PSD deține numărul de parlamentari necesar pentru a face extrem de dificilă formarea unei majorități fără participarea sau măcar sprijinul său, dar nu vrea să intre într-un Executiv condus de candidatul susținut de PNL, USR și UDMR. Cele trei formațiuni nu au, la rândul lor, voturile necesare pentru a-și impune singure premierul. AUR dispune de o reprezentare importantă în Parlament, însă celelalte partide ezită să construiască o majoritate împreună cu formațiunea condusă de George Simion.
În aceste condiții, orice candidat desemnat fără o înțelegere politică minimă riscă să ajungă în Parlament doar pentru a fi respins. Președintele Nicușor Dan trebuie să aleagă între desemnarea reprezentantului unei formule care poate demonstra că are suficiente voturi, propunerea unui candidat de compromis sau prelungirea negocierilor până când partidele ajung la un acord.
Între timp, prelungirea interimatului produce efecte dincolo de disputa dintre partide. Un Guvern demis are atribuții limitate și poate adopta numai măsurile necesare administrării treburilor publice, fără a putea promova în condiții normale politici și reforme majore. Blocajul afectează inclusiv capacitatea statului de a lua rapid decizii bugetare, economice și administrative.
Ce urmează după consultările de la Cotroceni
După încheierea discuțiilor cu partidele parlamentare, președintele poate desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, însă Constituția nu îi impune să facă anunțul imediat după consultări. Șeful statului poate continua negocierile informale dacă apreciază că niciuna dintre propunerile prezentate nu are, deocamdată, sprijin suficient în Parlament.
Odată desemnat, candidatul la funcția de premier are la dispoziție cel mult 10 zile pentru a-și alcătui echipa, a finaliza programul de guvernare și a cere votul de încredere al Parlamentului. Pentru învestire este necesar votul majorității deputaților și senatorilor, adică minimum 233 de voturi. Procedura este prevăzută de articolul 103 din Constituție. Constituția României
Dacă obține voturile necesare, premierul și miniștrii depun jurământul în fața președintelui, iar România va avea din nou un Guvern cu puteri depline. Dacă propunerea este respinsă, șeful statului trebuie să reia consultările și să desemneze un alt candidat.
Varianta alegerilor anticipate, cerută de AUR, este posibilă constituțional, dar nu apare automat după primul vot eșuat. Președintele poate dizolva Parlamentul numai dacă acesta a respins cel puțin două solicitări de învestitură și dacă au trecut 60 de zile de la prima cerere de învestire, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare. Chiar și atunci, dizolvarea reprezintă o posibilitate, nu o obligație. Curtea Constituțională a României
Cel mai probabil, negocierile vor continua în jurul unei coaliții care să includă PSD și PNL, cu participarea sau sprijinul UDMR și al minorităților, ori în jurul unui premier de compromis acceptat de mai multe tabere. Un Executiv minoritar sau unul tehnocrat rămân variante posibile, însă și acestea ar avea nevoie de voturile partidelor în Parlament.
Consultările de la Cotroceni pot produce numele unui candidat, dar nu pot crea singure majoritatea care lipsește. Adevărata decizie va fi luată abia în Parlament, acolo unde partidele vor trebui să demonstreze dacă își doresc cu adevărat încheierea crizei sau dacă sunt pregătite să prelungească interimatul pentru a obține un avantaj politic mai mare.
