Un top de hârtie albă, hârtie creponată, 100 de coli de carton, blocuri de desen în două formate, acuarele, pensule, plastilină, materiale pentru infoliat, o cutie de depozitare și chiar un joc sau o carte. Nu este lista unui atelier de arte plastice, ci o listă de materiale transmisă pentru un copil de grădiniță și ajunsă în posesia RISE NEWS.
Fotografia, realizată pe 17 septembrie 2026, arată cât de repede se poate transforma începutul unui an la grădiniță într-o sesiune serioasă de cumpărături pentru părinți.
Pe listă apar, printre altele, carioci, lipici, creioane colorate, plastilină, acuarele tempera, pahar și paletă pentru pictură, un top de hârtie albă, hârtie creponată, 50 de coli de hârtie albă cartonată și alte 50 de coli de hârtie colorată cartonată. Sunt cerute și hârtie colorată necartonată, hârtie autocolantă, blocuri de desen A4 și A3 și o coală albă A1.
Lista continuă cu folii pentru infoliator, planșete pentru plastilină, o cutie de depozitare cu capac de opt litri, mapă din plastic cu capac, dosar din plastic, trei pensule de dimensiuni diferite, unelte pentru nisip, creion grafic și radieră.
Separat, părintele trebuie să aleagă și unul dintre mai multe produse destinate activităților copilului: un puzzle sau joc educativ, un joc de rol, o carte de povești ori un bebeluș de jucărie.
Fotografia nu permite însă stabilirea instituției de învățământ, a grupei sau a persoanei care a redactat documentul. De asemenea, din imagine nu rezultă dacă toate produsele sunt obligatorii, dacă sunt destinate exclusiv copilului sau dacă unele materiale vor fi utilizate în comun de întreaga grupă. Din acest motiv, lista nu poate fi prezentată ca o practică generală a grădinițelor din România.
Ea ridică însă o întrebare foarte actuală: cât ajunge să coste, în realitate, începutul grădiniței pentru o familie?
Produsele ieftine luate separat pot forma o factură serioasă
Multe dintre obiectele de pe listă costă individual doar câțiva sau câteva zeci de lei. Problema apare când sunt puse toate în același coș.
Datele publicate la începutul acestui an școlar arată că numai un pachet obișnuit de rechizite poate presupune câteva sute de lei, în funcție de cantitate, marcă și magazin. O analiză Digi Economic din septembrie arată că prețurile diferă considerabil în funcție de caracteristicile produselor, iar coșul pentru începutul anului școlar ajunge rapid la câteva sute de lei.
În cazul listei analizate de RISE NEWS există însă o particularitate: copilului nu îi sunt cerute doar instrumentele personale de bază, precum creioanele, cariocile sau plastilina. Apar cantități mai mari de materiale consumabile și obiecte care pot rămâne în sala de grupă, precum topul de hârtie, cele 100 de coli de carton, foliile pentru infoliator sau cutia de depozitare.
Iar fenomenul nu este singular. În septembrie, presa a relatat cazul unor părinți ai copiilor de la o grădiniță de stat din Lunca Cetățuii, județul Iași, care au reclamat o listă ce includea atât rechizite, cât și produse de igienă și obiecte pentru sala de grupă. Costurile estimate în acel caz ajungeau la aproximativ 550 de lei pentru fiecare copil.
Asta nu înseamnă că situația este identică cu cea din fotografia analizată de RISE NEWS. Documentul primit de redacție nu conține prețuri și nici suficiente informații pentru a calcula responsabil o sumă totală sau pentru a stabili cine suportă fiecare categorie de materiale.
Unde se termină rechizitele copilului și unde începe dotarea grupei?
Aici apare partea interesantă a discuției.
Este firesc ca activitățile de la grădiniță să necesite hârtie, culori, plastilină, pensule și alte materiale. Copiii desenează, pictează, decupează, construiesc și lucrează cu obiecte pe care, inevitabil, cineva trebuie să le cumpere.
Dar listele foarte lungi pot estompa diferența dintre rechizitele individuale ale copilului și materialele necesare funcționării cotidiene a unei grupe.
Un creion sau o cutie de acuarele au un beneficiar evident. În cazul unui top întreg de hârtie, al foliilor pentru infoliator sau al unei cutii mari de depozitare, întrebarea despre caracterul individual ori colectiv al produsului devine legitimă.
Mai ales într-un sistem public în care Constituția stabilește că învățământul de stat este gratuit.
„Gratuit” nu înseamnă, desigur, că un copil nu va avea niciodată nevoie de un creion cumpărat de părinți. Dar o listă precum cea ajunsă la RISE NEWS arată cât de complicată devine această noțiune atunci când familia începe să adauge în coș, produs după produs, tot ceea ce este necesar pentru participarea copilului la activități.
Și tocmai obiectele mici fac costul greu de observat.
Cinci lei aici, 15 lei dincolo, încă un bloc de desen, încă 50 de coli, încă un set de pensule. Niciun produs nu pare dramatic de scump. La casa de marcat însă nu se mai plătește fiecare obiect separat.
Se plătește lista.
Iar pentru o familie cu doi copii, începutul anului poate însemna două astfel de liste, peste haine, încălțăminte, transport și toate celelalte cheltuieli care vin odată cu întoarcerea copiilor în sistemul de educație.
Fotografia primită de RISE NEWS spune, în fond, ceva ce statisticile surprind mai greu: costul educației nu vine întotdeauna sub forma unei taxe mari și evidente. Uneori vine tipărit pe o coală A4, câte cinci, zece sau douăzeci de lei odată.
