La 16 ani, un adolescent poate avea responsabilități importante, însă în România nu poate conduce un autoturism obișnuit pe drumurile publice.
În același timp, în Europa se discută tot mai serios despre accesul tinerilor la volan, iar noile reguli europene vor permite, în anumite condiții, conducerea mașinilor de la 17 ani, cu un șofer însoțitor până la majorat. De aici apare o întrebare care, mai devreme sau mai târziu, va ajunge și în România: suntem pregătiți să lăsăm adolescenții mai devreme la volan?
Problema nu este doar dacă un tânăr știe să conducă o mașină, ci dacă știe să gestioneze situațiile în care lucrurile nu merg conform planului. Șofatul înseamnă anticiparea greșelilor celorlalți, controlul vitezei, reacția într-o situație de urgență și, poate cel mai important, capacitatea de a rezista presiunii celor din jur.
Un adolescent poate cunoaște foarte bine regulile de circulație și totuși să fie tentat să accelereze pentru a impresiona un grup de prieteni, să răspundă la telefon sau să creadă că poate conduce după ce a consumat alcool. Aici nu mai este vorba despre teoria învățată la școala de șoferi, ci despre experiență și autocontrol.
Experiența nu se învață din chestionare
Există însă și un argument în favoarea începerii șofatului mai devreme: experiența se construiește conducând. Un sistem de conducere însoțită i-ar putea permite unui tânăr să acumuleze sute de ore la volan înainte de a primi libertatea deplină de a conduce singur.
Tocmai aceasta este logica noilor reguli europene, care prevăd conducerea însoțită pentru tinerii de 17 ani. Ideea nu este să îi arunci singuri în trafic, ci să le permiți să capete experiență într-un mediu controlat.
Problema este că România are deja dificultăți serioase în ceea ce privește siguranța rutieră. În 2024, țara noastră a avut cea mai mare rată a mortalității rutiere din Uniunea Europeană, cu 78 de decese la un milion de locuitori, iar tinerii sunt una dintre categoriile vulnerabile.
În aceste condiții, simpla reducere a vârstei nu ar rezolva nimic. Dacă vrem șoferi mai tineri, avem nevoie și de o pregătire mai serioasă, de perioade obligatorii de conducere însoțită și de reguli clare pentru șoferii aflați la început de drum.
Nu ar trebui să confundăm vârsta cu responsabilitatea, dar nici să ignorăm faptul că experiența și capacitatea de a evalua riscurile se formează în timp. De aceea, întrebarea nu ar trebui să fie dacă un adolescent de 16 sau 17 ani este „prea mic” pentru a conduce, ci dacă România este capabilă să construiască un sistem în care un șofer foarte tânăr să poată învăța să conducă fără ca lipsa de experiență să se transforme într-un risc pentru el și pentru ceilalți.
