Băi, fraților, gata. Am ajuns și aici. Mucucușor Dan s-a dus joi la ședința CSM și, printre discuții serioase despre justiție, magistrați și dosare, ne-a mai dat o perlă de pus în ramă: „Corupția, în general, e parte din Strategia Națională de Apărare”.
Asta după ce, în noiembrie anul trecut, tot el prezenta în Parlament Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, document în care corupția este tratată drept una dintre vulnerabilitățile importante ale României. Parlamentarii au și votat-o, cu 314 voturi pentru, 43 împotrivă și trei abțineri. Numai că, spus așa, la o ședință CSM, parcă sună oleacă altfel.
Adică noi știam că avem strategie națională de apărare cu armată, NATO, drone, războaie hibride, ruși și alte d-astea. Dar ia uite că, de fapt, în planul de apărare al țărișoarei noastre intră și corupția. Și dacă stăm să ne gândim oleacă… poate că omul are dreptate.
Că dacă tot ne apărăm de dușmani, poate ar trebui să ne apărăm și de băieții care iau șpagă. De ăia care „rezolvă” una-alta. De ăia cu relații. De ăia care știu ei pe cine trebuie să sune și unde trebuie să meargă. Doar că exprimarea lui Mucușor a făcut internetul să ridice o sprânceană. Că una e să spui că lupta împotriva corupției ține de securitatea națională și alta e să auzi, la televizor, că „corupția e parte din Strategia Națională de Apărare”. Și uite-așa, după ce România a avut strategii de apărare cu tancuri, avioane și apărarea granițelor, am ajuns la strategia națională de apărare cu… dosaru’ cu șpagă.
Mucușor, liniștit nevoie mare
Președintele a vorbit la CSM despre necesitatea ca faptele de corupție din sistemul judiciar să fie cercetate și despre încrederea românilor în justiție. El a susținut că activitatea de cercetare a magistraților care comit infracțiuni este importantă pentru credibilitatea sistemului. Și, în mijlocul explicațiilor, a venit și propoziția care a făcut turul internetului: „Corupția, în general, e parte din Strategia Națională de Apărare”. Acuma, ce să zicem? Măcar știm ce avem de apărat.
Țara de ruși, NATO de ruși, granița de ruși, iar instituțiile… de ai noștri. Că doar n-o să ne lăsăm țara neapărată, nu?
**ATENȚIUNE**
Materialul de mai sus este o parodiere umoristică a realității. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
