Aer condiționat oprit ziua, frig noaptea, scaune jerpelite, prize nefuncționale, geamuri sparte, spațiu aproape inexistent pentru bagaje și o toaletă în care mirosul te face să vrei să ieși cât mai repede. Sunt condițiile pe care un călător le poate întâlni într-o călătorie cu CFR Călători, în 2026. Iar pentru două bilete la clasa a II-a, pe ruta Iași – Mangalia, am plătit aproape 300 de lei.
CFR Călători ne cere să plătim biletele la prețuri care, pentru mulți români, nu sunt deloc mici. În schimb, ceea ce primește pasagerul poate fi departe de ceea ce ar trebui să însemne un transport feroviar decent în România anului 2026. Reporterii RISE NEWS au călătorit recent pe ruta Iași – Mangalia, în două dintre călătorii, una începută miercuri seara, de la ora 21:15, și o alta duminică, de la ora 20:28. Ambele călătorii au fost efectuate la clasa a II-a, în vagoane clasice CFR. Concluzia? Nu vorbim despre un inconvenient izolat. Vorbim despre o experiență care ridică o întrebare simplă: pentru ce plătește, de fapt, pasagerul CFR Călători?
Ziua te topești, noaptea îngheți
Una dintre cele mai mari probleme întâlnite în timpul călătoriei a fost temperatura din vagoane. În timpul zilei, instalația de climatizare era oprită. Nu funcționa. Iar dacă afară este cald, un vagon plin de oameni, în care aerul nu circulă corespunzător, devine rapid un spațiu extrem de greu de suportat.
Problema devine însă aproape absurdă pe timpul nopții. În loc ca instalația să asigure o temperatură confortabilă, în tren era atât de frig încât călătoria devenea neplăcută. Temperatura din vagon ajungea la aproximativ 18-19 grade, iar senzația era de frig continuu.
Mai grav este că, potrivit celor constatate în timpul călătoriei, instalația nu putea fi oprită de pasageri. Când controlorii erau rugați să oprească instalația, răspunsul era că nu o pot opri. Așadar, pasagerul plătește biletul, intră în tren și trebuie să accepte temperatura pe care o primește. Prea cald? Ghinion. Prea frig? Tot ghinion.
CFR Călători pare să fi găsit o soluție elegantă pentru confortul pasagerilor: fiecare călător își poate aduce de acasă atât evantaiul, cât și pătura.
Aproape 300 de lei pentru două bilete. Dar unde punem bagajele?
O altă problemă evidentă este spațiul destinat bagajelor. În vagoanele în care am călătorit, spațiul disponibil deasupra scaunelor era extrem de redus. Era practic o mini-etajeră, suficientă pentru o pungă sau un bagaj mic, dar total nepotrivită pentru geamantanele cu care oamenii pleacă într-o călătorie de sute de kilometri.
Da, un geamantan putea fi pus acolo. Problema este că, atunci când îl așezi într-un spațiu care nu pare proiectat pentru asemenea greutate, apare inevitabil întrebarea: ce se întâmplă dacă bagajul cade peste un pasager?
Și nu este doar o ipoteză. În timpul călătoriei, un astfel de incident s-a produs. Un bagaj a căzut. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Dar cât de normal este ca un pasager să trebuiască să se gândească dacă geamantanul său va rămâne pe suport sau va ajunge în capul persoanei de pe scaun?
Dacă te aștepți ca măcar scaunul pentru care ai plătit ca să stai câteva ore să fie într-o stare decentă, CFR Călători are alte planuri. În timpul călătoriilor am întâlnit scaune vizibil uzate, jerpelite și, în unele cazuri, chiar rupte. Nu vorbim despre mici urme de uzură care apar inevitabil într-un mijloc de transport folosit de mii de oameni.
Vorbim despre mobilier care îți amintește mai degrabă de un vagon lăsat în uitare decât de un serviciu de transport pentru care pasagerii plătesc sute de lei. Iar aici apare din nou întrebarea: cât de greu este să repari un scaun rupt într-un tren care circulă zilnic cu pasageri?
Poate cea mai gravă situație întâlnită de noi a fost cea a prizelor. Niciuna dintre prizele pe care le-am încercat nu funcționa corespunzător.
Într-una dintre ele am conectat un încărcător. În loc să înceapă să încarce telefonul, încărcătorul s-a încins foarte tare și ulterior nu a mai funcționat. Am solicitat ajutorul personalului, însă răspunsul primit a fost că nu are ce să facă. Practic, pasagerul se află într-un tren în care prizele sunt inutilizabile, iar dacă una dintre ele îți afectează încărcătorul, răspunsul este că problema nu poate fi rezolvată. Atunci de ce mai sunt prezentate aceste prize ca facilități pentru pasageri?
Geamuri sparte. Într-un tren cu pasageri.
Poate cel mai greu de justificat aspect este existența unor geamuri sparte. Le-am văzut personal și există fotografii care documentează situația. Nu vorbim despre un geam murdar sau zgâriat. Vorbim despre geamuri sparte, într-un tren care transportă oameni. În 2026. Este greu de explicat cum un vagon poate pleca la drum cu astfel de probleme și cum un astfel de vagon poate fi considerat suficient de bun pentru a transporta pasageri pe distanțe de sute de kilometri. Din curiozitate am întrebat câțiva mecanici de locomotivă ce părere au de acest geam spart. Răspunsul?
„Nu este periculos, e la exterior. Fără grijă!”, spun mecanicii de locomotivă.
La capitolul igienă, situația nu este cu mult mai bună. Toaleta exista și era funcțională, însă condițiile erau departe de a putea fi descrise drept decente. Mirosea puternic și neplăcut, iar starea generală a toaletei era una care nu te îndeamnă în niciun caz să zăbovești acolo.
În tren exista totuși un nivel de curățenie. Nu putem spune că vagonul era complet necurățat. Dar o curățenie făcută periodic nu rezolvă problemele structurale ale unui vagon. Poți să speli podeaua cât vrei. Dacă ai scaune rupte, prize care nu funcționează, geamuri sparte și o instalație de climatizare pe care pasagerii nu o pot controla, problema este în altă parte. O altă problemă întâlnită a fost lipsa apei de la baie. Oare normal și recomandat nu e să ne spălăm pe mâini după ce utilizăm toaleta? Parcă așa se spunea. Dar aparent CFR nu e la curent cu „noutățile”.
Și totuși, biletul nu este gratis
Aici este, probabil, cel mai mare paradox. Pentru două persoane, călătoria Iași – Mangalia, la clasa a II-a, a costat aproape 300 de lei. Nu este o sumă simbolică. Pentru acești bani, pasagerul se așteaptă la un minim de confort: un scaun întreg, o temperatură rezonabilă, prize funcționale, spațiu sigur pentru bagaje, geamuri intacte și o toaletă decentă. Nu cerem lux. Nu cerem fotolii din piele, Wi-Fi de mare viteză sau șampanie servită la locul pasagerului.
Cerem condiții normale.
Problema nu este că un tren poate avea o defecțiune. Orice companie de transport poate avea probleme tehnice. Problema este atunci când aceste probleme devin parte din experiența obișnuită a pasagerului. Un tren poate avea o priză defectă. Dar dacă toate prizele pe care le verifici nu funcționează, situația devine alta.
Un scaun se poate deteriora. Dar dacă există scaune rupte și jerpelite într-un vagon care continuă să transporte pasageri, este o problemă. O instalație de climatizare se poate defecta. Dar dacă ziua nu funcționează, iar noaptea temperatura devine atât de scăzută încât pasagerii stau în frig, avem din nou o problemă. Iar un geam spart nu este un detaliu estetic. Este un geam spart într-un tren.
CFR Călători trebuie să explice de ce pasagerii sunt puși să aleagă între a suporta căldura și a îngheța, de ce sunt nevoiți să călătorească în vagoane cu scaune deteriorate și geamuri sparte și de ce facilități precum prizele există mai mult pe hârtie decât în realitate.
RISE NEWS va solicita CFR Călători un punct de vedere oficial cu privire la situațiile constatate și la măsurile pe care compania intenționează să le ia pentru remedierea lor.
Pentru că, până la urmă, 300 de lei pentru două bilete nu înseamnă că pasagerul cumpără lux. Dar ar trebui să însemne măcar că nu cumpără o călătorie în condiții care te fac să te întrebi dacă ai urcat într-un tren din 2026 sau într-unul rămas blocat undeva prin anii ’90.
