Există o idee tot mai des întâlnită în social media: relațiile LGBT ar fi mai stabile decât cele heterosexuale pentru că partenerii comunică diferit, împart mai echitabil responsabilitățile și sunt mai puțin prinși în rolurile tradiționale de gen.
Cercetările arată însă o realitate mult mai nuanțată. Nu există dovezi solide că relațiile LGBT durează, în general, mai mult. Există însă câteva diferențe interesante în felul în care unele cupluri de același sex își construiesc și gestionează relațiile.
Unul dintre cele mai importante studii longitudinale americane pe această temă a fost realizat de sociologul Michael Rosenfeld, de la Stanford University, folosind datele proiectului „How Couples Meet and Stay Together”. După ce cercetătorul a luat în calcul căsătoria și alte forme de angajament asemănătoare acesteia, rata despărțirilor în rândul cuplurilor de același sex nu mai era diferită statistic de cea observată în cazul cuplurilor heterosexuale.
O altă cercetare, bazată pe date reprezentative din Statele Unite și care a urmărit cupluri care locuiau împreună, a ajuns la o concluzie asemănătoare. În perioada analizată, 27% dintre cuplurile de același sex și 28% dintre cuplurile heterosexuale necăsătorite s-au despărțit. La trei ani de la momentul inițial al observației, proporțiile erau de 20%, respectiv 22%.
Așadar, orientarea sexuală, luată singură, nu pare să ofere o explicație simplă pentru longevitatea unei relații.
Diferența interesantă apare în modul în care unele cupluri gestionează conflictele
Cercetările realizate de John Gottman și Robert Levenson au identificat însă ceva interesant atunci când au analizat interacțiunile dintre parteneri. Într-un studiu longitudinal asupra cuplurilor gay și lesbiene, cercetătorii au observat că acestea tindeau să folosească mai mult umor și afecțiune atunci când deschideau un conflict și răspundeau într-o manieră mai pozitivă partenerului.
În același timp, concluzia generală a cercetărilor prezentate de Gottman Institute este importantă: satisfacția și calitatea relațiilor sunt, în mare, similare între cuplurile heterosexuale, gay și lesbiene.
Una dintre explicațiile discutate de cercetători este absența unei combinații clasice de roluri „bărbat-femeie”. Într-o relație heterosexuală există uneori așteptări sociale deja construite despre cine gătește, cine face curățenie, cine se ocupă mai mult de copii sau cine trebuie să câștige mai mulți bani.
Într-un cuplu format din două persoane de același sex, aceste sarcini nu pot fi distribuite automat după aceeași logică. Partenerii pot fi nevoiți să negocieze mai explicit cine și ce face. Cercetările economice și sociologice arată, de altfel, că împărțirea muncii domestice în cuplurile de același sex este adesea mai puțin dependentă de rolurile tradiționale de gen.
Asta nu înseamnă că fiecare cuplu LGBT este automat egalitar sau că fiecare cuplu heterosexual funcționează după reguli tradiționale. Diferențele dintre două relații din aceeași categorie pot fi uriașe.
Dar cuplurile LGBT se confruntă și cu un stres pe care cele heterosexuale nu îl au
Există și reversul medaliei. Relațiile LGBT pot fi expuse discriminării, respingerii din partea familiei, presiunii sociale sau nevoii de a ascunde relația.
O meta-analiză publicată în 2024, care a reunit 67 de studii și date despre peste 24.000 de persoane, a constatat o asociere între stresul specific minorităților sexuale și o satisfacție mai redusă în relație. Printre factorii analizați s-au aflat experiențele de prejudecată, ascunderea orientării sau relației și stigmatizarea internalizată.
O meta-analiză anterioară, care a analizat 179 de efecte raportate în 32 de lucrări, ajunsese la o concluzie similară: stresul asociat statutului de minoritate sexuală poate afecta negativ bunăstarea relației, chiar dacă efectele diferă în funcție de tipul de stres analizat.
Cu alte cuvinte, un cuplu LGBT poate scăpa de anumite presiuni tradiționale privind rolurile de gen, dar poate întâlni alte presiuni pe care un cuplu heterosexual nu le experimentează în aceeași măsură. Și aici apare poate concluzia cea mai interesantă: studiile nu arată că „gay ține mai mult decât straight” sau invers.
Mai degrabă arată că ingredientele unei relații stabile sunt surprinzător de asemănătoare indiferent de orientarea sexuală: angajamentul, comunicarea, modul în care partenerii gestionează conflictele, echitatea percepută în relație și capacitatea de a funcționa ca o echipă. Diferența este că drumul până la aceste lucruri poate arăta diferit de la un cuplu la altul.
Iar dacă există o lecție pe care relațiile heterosexuale ar putea să o împrumute din cercetările asupra cuplurilor de același sex, aceasta nu este despre orientarea sexuală. Este despre negocierea relației în locul presupunerii că fiecare partener știe automat ce „rol” trebuie să joace.
