O persoană cade brusc la pământ, își pierde starea de conștiență și începe să aibă mișcări necontrolate ale corpului.
Pentru cei din jur, imaginea poate fi alarmantă, iar primul impuls este adesea să intervină imediat, însă unele dintre gesturile despre care mulți cred că ajută – precum introducerea unui obiect în gura persoanei sau încercarea de a-i opri cu forța mișcările – pot provoca răni. În cazul unei crize epileptice, câteva măsuri simple pot face diferența între o intervenție corectă și una periculoasă.
Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică, caracterizată prin apariția unor crize recurente, determinate de descărcări electrice excesive la nivelul unor grupuri de celule cerebrale. La nivel mondial, aproximativ 50 de milioane de persoane trăiesc cu epilepsie, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
O singură criză nu înseamnă însă automat că o persoană are epilepsie. OMS arată că până la 10% dintre oameni pot avea o criză epileptică de-a lungul vieții, iar diagnosticul de epilepsie presupune, în mod obișnuit, apariția a cel puțin două crize neprovocate.
Nu toate crizele de epilepsie arată ca în filme
Imaginea clasică a crizei epileptice este cea a unei persoane care își pierde conștiența, cade și prezintă convulsii. Aceste manifestări există, însă epilepsia poate arăta foarte diferit de la un pacient la altul.
Unele crize pot determina doar câteva secunde de privire fixă și lipsă de reacție, confuzie, mișcări neobișnuite sau modificări ale comportamentului. În cazul crizelor focale, manifestările pot începe într-o singură parte a creierului și pot produce modificări ale stării de conștiență, senzațiilor ori mișcărilor. Crizele generalizate implică ambele părți ale creierului și pot include pierderea conștienței, rigidizarea musculaturii și mișcări ritmice ale corpului.
După o criză tonico-clonică, persoana poate rămâne pentru o perioadă confuză și foarte obosită. Tocmai de aceea este important ca cineva să rămână lângă ea până când își revine și poate comunica din nou normal.
Ce faci dacă cineva are o criză în fața ta
Primul lucru este protejarea persoanei de traumatisme. Obiectele dure sau ascuțite din apropiere trebuie îndepărtate, iar dacă persoana este la sol poate fi așezat ceva moale și plat sub cap. Ochelarii trebuie îndepărtați, hainele foarte strânse din jurul gâtului pot fi slăbite, iar persoana poate fi întoarsă cu grijă pe o parte pentru a-i menține căile respiratorii libere. Este important și să fie cronometrată criza.
Unul dintre cele mai persistente mituri este că persoanei trebuie să i se introducă ceva în gură pentru a nu-și „înghiți limba”. Nu trebuie introdus nimic în gură în timpul crizei. Gestul poate provoca leziuni ale dinților sau maxilarului. Persoana nu trebuie nici ținută cu forța pentru oprirea convulsiilor, iar apă sau alimente nu trebuie oferite până când aceasta nu este complet trează.
Cele mai multe crize se termină în câteva minute și nu necesită automat intervenția serviciilor de urgență. Există însă situații în care ajutorul medical trebuie solicitat imediat. Este necesară apelarea serviciului de urgență dacă o criză durează mai mult de cinci minute, dacă începe o altă criză la scurt timp după prima, dacă persoana nu își revine sau are dificultăți de respirație, dacă s-a accidentat ori dacă episodul s-a produs în apă. Ajutorul medical de urgență este indicat și atunci când persoana nu a mai avut niciodată o criză cunoscută, este însărcinată sau are diabet și își pierde starea de conștiență.
Dincolo de momentul dramatic al unei crize, epilepsia este o boală care poate fi tratată și controlată în multe cazuri. OMS estimează că până la 70% dintre persoanele care trăiesc cu epilepsie ar putea deveni fără crize dacă sunt diagnosticate corect și primesc tratamentul adecvat.
Poate cea mai importantă informație pentru cineva care asistă la o criză rămâne una foarte simplă: protejează persoana de lovituri, nu îi pune nimic în gură, nu încerca să oprești convulsiile cu forța, cronometrează episodul și cere ajutor medical atunci când situația o impune. În acele câteva minute, calmul și câteva gesturi corecte sunt mult mai utile decât orice intervenție improvizată.
