Începe grădinița sau școala, iar după numai câteva zile apare nasul înfundat. Urmează tusea, poate și febra, copilul rămâne acasă, își revine, se întoarce în colectivitate și, după o perioadă care uneori pare absurd de scurtă, povestea începe din nou. Pentru mulți părinți, primele luni de colectivitate ajung să semene cu un șir aproape neîntrerupt de răceli.
Deși situația poate ridica întrebări despre imunitatea copilului, infecțiile respiratorii frecvente sunt foarte comune în primii ani de viață, iar intrarea într-o colectivitate schimbă radical numărul de persoane și, implicit, de virusuri cu care acesta intră în contact.
Academia Americană de Pediatrie arată că cei mici pot avea în mod obișnuit cel puțin șase răceli într-un an, iar în primii doi ani de viață mulți copii trec prin aproximativ 8–10 episoade. În cazul celor care merg la creșă sau grădiniță, numărul poate fi și mai mare.
Motivul este destul de simplu: răcelile nu sunt provocate de un singur virus față de care copilul devine imun după primul episod. Există numeroase virusuri respiratorii capabile să producă simptome asemănătoare, iar fiecare revenire în colectivitate înseamnă noi contacte.
De ce grădinița pare să transforme copilul într-un „magnet” pentru răceli
Copiii petrec multe ore împreună, se joacă folosind aceleași obiecte, ating aceleași suprafețe și, în special la vârste mici, își ating frecvent nasul, gura sau ochii.
Virusurile respiratorii se pot transmite prin secreții respiratorii, prin contact apropiat și prin mâini sau obiecte contaminate. Un copil își șterge nasul, atinge o jucărie, iar câteva minute mai târziu aceasta ajunge în mâinile altui copil.
Într-o grupă întreagă, asemenea interacțiuni au loc de nenumărate ori într-o singură zi.
Cercetările efectuate asupra copiilor aflați în îngrijire colectivă au identificat tocmai contagiozitatea crescută drept principala explicație pentru numărul mai mare de îmbolnăviri. Copiii care intră în colectivitate trec prin mai multe episoade de boală, în special în primii ani, comparativ cu cei care au o expunere mult mai redusă la alți copii.
Există însă și o veste bună: perioada aceasta nu durează la aceeași intensitate pentru totdeauna.
Academia Americană de Pediatrie arată că, după primul an petrecut într-o colectivitate, frecvența bolilor respiratorii începe în general să scadă. Copilul a intrat deja în contact cu numeroși agenți infecțioși, iar sistemul său imun a dezvoltat răspunsuri față de o parte dintre aceștia.
Asta explică și situația aparent paradoxală în care un copil care a fost foarte des răcit la începutul grădiniței poate ajunge să se îmbolnăvească mai rar ulterior.
Unele cercetări care au urmărit copiii pe perioade mai lungi au constatat chiar că cei care frecventaseră colectivități mari în perioada preșcolară aveau mai multe răceli atunci, dar mai puține în primii ani de școală.
Nu înseamnă că îmbolnăvirea copilului este necesară sau că trebuie încurajată expunerea intenționată la infecții, ci că frecvența mare a virozelor după intrarea în colectivitate are o explicație biologică și epidemiologică.
Când răcelile dese ar trebui discutate cu medicul
Frecvența singură nu spune întreaga poveste.
Un copil care trece prin mai multe viroze ușoare într-un an, se recuperează normal între episoade, crește și se dezvoltă corespunzător se află într-o situație foarte diferită de un copil care dezvoltă în mod repetat infecții severe, are dificultăți de respirație sau nu se recuperează corespunzător.
Părinții trebuie să acorde atenție și evoluției fiecărui episod, nu doar numărului de răceli.
În cazul unei răceli obișnuite pot apărea nas înfundat sau secreții nazale, durere în gât, tuse, răgușeală și uneori febră. O viroză nu dispare obligatoriu după două sau trei zile, iar simptomele unei răceli pot persista aproximativ două săptămâni.
Există însă situații în care copilul trebuie evaluat medical. Dificultățile de respirație, o stare generală sever alterată, febra care persistă mai mult de trei zile sau reapare după ce dispăruse, durerea de ureche ori simptomele care se prelungesc neobișnuit sunt motive pentru a cere sfatul medicului.
O atenție deosebită este necesară în cazul sugarilor foarte mici, la care febra necesită evaluare medicală rapidă.
Nici secrețiile nazale galbene sau verzi nu înseamnă automat că este vorba despre o infecție bacteriană și că cel mic are nevoie de antibiotic. Modificarea culorii mucusului poate apărea în evoluția normală a unei infecții virale, iar antibioticele nu tratează răceala produsă de virusuri.
Pentru părintele care tocmai și-a trimis copilul pentru prima dată la grădiniță, șase, opt sau chiar mai multe episoade într-un an pot suna enorm. Dacă fiecare răceală durează o săptămână sau două, iar următorul virus este contractat la scurt timp după recuperare, impresia poate fi că cel mic „este bolnav tot timpul”.
În realitate, uneori nu este aceeași boală care refuză să treacă.
Este o răceală care se termină și alta care începe.
Iar într-o sală în care zeci de copii învață, se joacă, tușesc, strănută, schimbă jucării și ating aceleași suprafețe, virusurile găsesc exact condițiile de care au nevoie pentru a trece de la unul la altul.
Intrarea în colectivitate nu înseamnă, așadar, că fiecare copil va deveni inevitabil bolnav și nici că orice serie de infecții trebuie considerată normală. Dar pentru mulți dintre cei aflați la începutul grădiniței sau școlii, primele luni pot aduce mult mai multe viroze decât erau obișnuiți părinții să vadă.
Și tocmai diferența dintre „se îmbolnăvește des” și „se îmbolnăvește îngrijorător” este cea care merită discutată cu medicul pediatru.
